Inspiration

I had this bottle of whiskey and so i added some necklaces and a made a....vase and after that I f saw that my black and white street style postcard has a wishey bottle too:P

Cheer me up

If only I could change the world, I would make people smile forever

I like to see everyone smiling and being happy, I like to live in a pink world. We should always focus on the simple things in life and not let the senseless or superficial parts capture our personality. Let's stop being fake and focus more on our originality. A sad thought can ruin our dream. I don't want to change, do you?

When fashion meets my name blog

Mai demult mi-am achizitionat aceasta camasa si m-a surprins cand am vazut numele etichetei Life, Love, Fashion pentru ca semana cu cel al blogului, dar il completa mult mai bine.

Pieces of my life

Piece of diary: Reading

Recunosc, fac parte din categoria persoanelor superficiale de fel care spun pas lucrurilor culturale si incurajeaza privitul televizorului. Am o oarecare dependenta de www, mess, facebook, imdb ( mai nou) dar si de citit…carti. Da, pentru mine, acesta este un lucru ciudat.
Acum cativa ani daca m-ai fi intrebat: citesti? As fi ras si as fi spus: Cititul nu e bun de nimic, de ce sa citesc? Citesc din obligatie pentru scoala si singurele carti care le citesc din placere sunt cele HP. Mai mult, as fi facut o intreaga polologhie despre cum nu imi plac cartile vechi, cum singura literatura draguta este cea moderna si as fi incurajat doar cartile cu o grafica care iese in evidenta.
Asta pana acum aproape un an, de cand am inceput sa citesc periodic (traiasca plictisul in RATB), dar si sa incerc de curiozitate cartile vechi, care nu au o coperta colorata si stralucitoare. Persoanele superficiale se pot schimba si nu am crezut vreodata ca voi sfatui pe cineva sa citeasca sau sa constat ca timpul a trecut pe langa mine fara sa citesc. Da taarziu, mi-ar putea spune multi.
Ador cand citesc o carte pe care nu o pot lasa din mana, in care actiunea se schimba 180 de grade si nimic nu e ceea ce prevedeam, sa gasesc un personaj care trece prin aceleasi probleme prin care trec si eu si sa ma pun in pielea unui personaj pentru cateva minute. In plus, pot spune ca una din rubricile mele preferate din reviste sunt recenziile de carti.
Astfel, am vrut sa spun acest lucru pentru ca eu cred ca nu exista persoane carora sa nu le placa sa citeasca, aici este doar o probleme de neintelegere. Cred, ca toti cei care spun ca nu citesc carti si nu le place nu si-au gasit pur si simplu o carte in care sa se regaseasca, o poveste la care sa fie martori, un personaj in care sa se transfigureze si ale carui intamplari sa le urmeze sau se cred mult prea cool pentru a se apuca de un astfel de hobby. Eu una cred ca este un hobby destul de ,,cool" chiar daca nu implica o carte lucioasa si trendy. Asa ca exista o carte pentru fiecare dintre noi, ceea ce conteaza este daca am gasit-o sau nu, iar daca nu, nu trebuie sa incetam cautarile pana nu o gasim si pana atunci sa privim viata precum o poveste si sa traim in Cartea vietii asa cum spunea titlul unui film de acum cativa ani…

Foto credit: Onix

Addicted to writing

Owen Wilson spunea în ,,Marley an me”:,, I wrote an articole about X, wrote an article about Y, wrote an article about why I write articles”.
De ce scriu, de ce scriem, de ce avem dorinţa asta obsesivă de a scrie? Asta este o întrebare pe care mulţi ne-o punem în pană de inspiraţie sau în lipsă de timp de a scrie. Când există dorinţa de a scrie ceva este ca şi un post în care autorul spune:,, azi nu am avut inspiratie bla bla bla” şi apoi încheie prin a spune ,,a gata vedeţi ca am reuşit sa creez un post”.
Mulţi spun că scriem, mai ales noi blogării, din frustrări. Câteodată cam aşa e, însă chiar nu le spunem cu adevărat, să fim serioşi ar însemna un post penibil şi nu vrem asta, deaia există ironiile şi desigur metaforele.
Azi vreau să scriu din inspiraţie, dar dacă nu e ce fac? Hmm inventez. Asa facem mulţi, ne creem o lume imaginară în care toate lucrurile decurg perfect, anormal şi foarte bizar şi pe care nimeni nu o întelege.
Dar hai să ne întoarcem la realitate. Scriem dacă vedem o ştire tare şi vrem să o facem publică. ,,Vai fata şti ce s-a mai întâmplat în episodul de azi din The Hills?” sau ,,Bai ia uite cu cine s-a cuplat azi Paris Hilton”. Asta e cam banal, asta nu e pentru mine, un ,,Ooooo!” imi ajunge. Trebuie să scriem despre lucruri un pic mai serioase: e criza în Republica Moldova, facem articol sau criza economică se agravează hmm hai să analizăm situaţia. Nuu, glumesc, a aparut o geanta nouă Chanel…uuu now we’re talking. Totul ţine de hobbiuri, dacă nu ai pasiune şi interes nu poţi scrie, sau scrii degeaba, sigur nu îţi va ieşi ceea ce vrei.
Să scriem pentru că avem ce povesti. Dacă am mers la un eveniment, concert ceva foarte cool şi interesant trebuie să scriem, să ştie lumea ce tari suntem. Of câtă laudă. Păi da de ce nu? Şi începem cu date generale, 2, 3 delaii apoi băgăm o critică de vai de el de eveniment sau vai ce tareee a fost şi o ţinem în duo-ul ,,tare-marfă” pe alocuri băgăm şi ,,genial” şi gata rupem gura lumii, oftică şi invidie stârnim.
We write couse we want to, and we love it for good.
Live.Love.Write

Vreau o alta realitate...

Când eram mica vroiam o căsuţă doar a mea în care să-mi construiesc lumea virtuală. Acum am o casuţa de messenger sau fereastră cum îi zic unii. Cred ca traiesc mai mult online decât offline.
Dar... în offline e viaţa adevarată, acolo simţi emoţiile, atingerile, bucuriile şi plăcerile adevărate. Ţoţi s-au mutat in online, nu exişti dacă nu eşti acolo pentru că pierzi marea adunare de oameni din jurul calculatoarelor comunicând prin loluri şi emoticoane. Omg daca nu şti ce e tare pe mess.
Şi după te mai întrebi de ce nu mai vezi aşa de des emoţii în viaţa de zi cu zi, de ce oamenii sunt inexpresivi şi trişti, de ce pe faţă unora nu se poate citi nimic, sau de ce unii pot vorbi dar în esenţa nu pot spune nimc? Mintea lor e in online.
Expresii ca: ,,ajung acasă şi îmi pun super avatar”, ,,oare ce status să-mi pun azi” sau ,,dacă îmi dă căsuţă în seara asta”? ,,Oo dacă mă sarută în seara asta”? Un singur smylei pupic şi devin mai fericită.
M-am hotărât să zâmbesc mai mult în offline, de online nu mă voi lipsi, dar trebuie să mă concentrez pe real, stiţi cât de multe poate face un simplu zâmbet?

Hai sa ne jucam:)

De multe ori mă gândesc la jocurile copilăriei, la cât de mult îmi plăceau, la cum inventam un joc nou, la zâmbetele prietenilor mei dupa ce rosteam îndemnul ,,Start”. Dar oare acum ce ne opreşte din joacă, după o anumită vârstă oamenii se mai joacă?
Da, ...dar acum e altfel. Eu una mă joc cu privirile trecătorilor, cu zâmbetul meu, mă joc cu hainele când fac o ţinută, mă joc cu minţile oamenilor când le dau o anecdotă sau când îi pun să-mi ghicească preferinţele.
Ne jucăm în pauze să ne omorâm timpul, ne jucăm într-o relaţie până ne hotărâm să facem din ea una serioasă. Sunt 1000 de jocuri nedescoperite, totul ţine de limita imaginaţiei, Let’s play.

Un gând...

Câteodată nu putem exprima în cuvinte ceea ce credem sau ceea ce simţim cu adevărat, vrem să spunem ceva, dar anumite lucruri ne opresc: nervii, timiditatea, ruşinea, frica de critică, emoţia, nesiguranţa.

Câteodată regretăm că nu ne-am exprimat cum doream, alteori ne bucurăm că nu am trecut prin frica de a nu fi respinşi sau de a primi un răspuns care sa nu ne convina. Aşa că mă gândeam, oare un simplu gest poate spune mai mult decât un şir de cuvinte ar putea exprima? Oare un gest ar putea înlocui gândurile noastre şi ne-ar ajuta să facem faţă mai multor situaţii dificile?
Cam atât cu întrebările mele fundamentale…Voi ce parere aveţi?

Muzica te alege:D

Suntem ceea ce ascultam, asta pentru pasionatii de muzica. Totusi de unde vine aceasta diferentiere a oamenilor in functie de ce asculta, aceste categorii: roakeri, hip-hoperi, houseri, minimalisti sau minimanelisti? Sa fie vorba de anturaj, mod de viatza? Eu una zic ca e vorba de ceea ce simti cand asculti un anumit gen si de personalitatea ta, de aceea cred ca muzica te alege, nu spui:Stop! de azi voi fi roaker, ma rog asta are si exceptii ,,funkerii” aia ii stim cu totii, de asculta acasa manele si cum pun primul hanorac pe ei se duc in cluburi si o ard funky pe minimal( adika pentru ei minimal, ca poate sa fie trance , house, electro, ambiental, tot aia e nu?). Personal, nu cred ca esti ceea ce anturaju asculta ,pentru ca sunt o electro-minimalista perasita intr-un grup de muzica destul de comerciala, cei din grup neintelegand ce e ala un sunet mai elecro mixat si nu sunt pasionati de cine mai apare in DjMag, dar totusi ma axez si pe ce asculta restul grupului, ca altfel nu am ajunge nicaieri, dar deep down inside, my soul beats electro;)). Trebuie sa te mulezi la ce asculta grupul ca altfel nu ar mai exista coeziune, cat de des vezi o prietenie intre un hard roaker si un houser? Intre un manelist si un punker, si apropo de roakeri si cateodata punkeri, am o intrebare fundamentala cum se face intodeauna ca ei nu accepta ce ascultam noi Restul, dar noi mai ascultam si melodii de-ale lor si culmea ne plac.
Astfel, simte, traieste si lasa-te purtat de ritmurile preferate, nu conteaza ce pareri au ceilalti, accepta sugestiile, dar nu fi total influentabil, e destula muzica pentru toti, si destule genuri care sa ne formeze personalitatea.

Clubbing how much i miss this

I miss clubbing, people help:D
Acest strigat disperat il fac pentru atmosfera( mi-e dooor), pentru localuri( mi-e door), pentru muzica electro bine mixata,pentru mixul live, pentru alegerea hainelor de club si dansatul ore in sir in diverse stiluri, vreau sa-mi exersez tecktonikul). And so I wait…
P.S: Mi-e dooor:D

Love or hate?

“Love me or hate me, it's still an obsession/Love me or hate me, that is the question” spunea odata o cantareata mai frustrata si bine punea problema. M-am gandit la acest subiect - De la ura la dragoste e un singur pas(si invers)- dupa ce am vazut filmul: "My best friend’s girl". Filmul este foarte tare, are replici savuroase, umor de calitate, maguleste orgoliul masculin, nu e nici prea ofensator pentru cel feminin, dar ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost finalul: Dupa muulte certuri, si dupa ce tipul a fost un mega jerk cu ea, tipa s-a razbunat si l-a facut de rusine intr-un restaurant, dar ei tot certandu-se se apropie si isi spun:
Ea: I hate u
El: I hate u to
…si se saruta…
Si iata dragostea din prea multa ura, sau ura din dragoste, sau cat de placut este sa te certi cu cineva cateodata, cat de amuzant e alteori, cum niste dulcegarii nu ar fi nimic in dragostea adevarata daca nu ar exista certurile adevarate (glumete desiguur nu ma refer la conflicte si razboaie sau dispune contradictorii)
Unii incep sa urasca pentru ca incep sa iubeasca: and I hate that I love u so, ca nu primesc sentimente reciproce, alteori ura duce la tachinari si se naste dragostea…si tot asa...

Intre dragoste si ura este doar un pas, tu in ce directie mergi:P?

Defenetly.Maybe

Puteti sa ziceti ce vreti, dar eu tot cred in destin, intr-o succesiune a unor intamplari regizate la care suntem supusi. Macar sunteti familiarizati cu ideea ca nimic nu e intamplator sau senzatia de deja-vu, fie ce-o fi, personal nu cred ca traim la voia intamplarii, putem, da, putem face ce vrem, dar lucrurile sunt gandite astfel incat sa fie intr-un fel, daca stim sa profitam bine, daca nu, asta e. Cateodata ai sansa vietii tale in fatza si nu profiti de ea, deoarece nu realizezi ce se intampla, abia dupa regreti. Sau se mai poate intampla sa patesti ceva rau fara motiv, pentru ca apoi sa iasa ceva bun din acel ceva.
Sunt multe exemple din viatza care m-au facut sa ma gandesc: Hmm...traiesc intr-o piesa de teatru, sunt protagonista unui film, de ce totul e asa de bine legat sau cum de coincidenta e atat de mare? Da, coincidentele m-au facut sa cred in destin, si la multe am fost de fatza sau am fost personajul lor. Stiu persoane care si-au regasit prietenii din copilarie, de mult pierduti, in cercuri comune ale actualilor amici, persoane carora li s-a pus sansa pe tava si au sarit peste ea crezand ca o vor mai primi a doua oara, dar degeaba, si-au zis: Ah regret ca nu am facut lucrul asta…De ce sa traim din regrete?Hai mai bine sa traim clipa, daca nu, macar sa fim atenti la semne sau sa ne gandim de 2 ori inainte de a refuza ceva sau de a face ceva ce ne-ar rani.
Unele coincidente ne amuza teribil, dar ne pun si semne de intrebare, am acum unul din cele mai recente exemple la care am fost martor( nu dau nume, persona in cauza va sti:P) eram in parc cu 2 prietene, una povestea ca nu are cum sa-l uite pe fostul ei prieten pentru ca apare ca model in ultima oferta promotionala de la un magazin si ca poate va mai aparea si pe bannere prin oras, si striga razand: Cum sa te uit:X, cand te vad peste tot? si in momentul ala ne uitam pe jos, pe alee parcului: era oferta acelui magazin deschisa la una din paginile cu el: Incredibil ziceam noi, ea a ramas masca, totusi ciudatul eveniment s-a terminat cu un ras copios.

About me...

Am luat un ceas si am verificat timpul exact, am cautat accesoriul perfect şi am întregit o ţinută. Am strigat ,,fashion” şi mulţi s-au uitat ciudat la mine. Apoi m-am gândit să fie totul vesel, să zâmbesc mai mult, să văd doar partea bună a lucrurilor, să îmi trăiesc viaţa spontan şi la minut. Am visat la multe, am crezut în vise, le-am îndeplinit pe rând, mi-am pus toate dorinţele într-o cutie pe care o port cu mine tot timpul, am învăţat să spun ,,vreau” şi să mă prefac surdă la ,,nu pot”, am creat ce mi-am imaginat, m-am autodepăsit. Am fost altfel? Cel puţin asta îmi place să cred. În final totul e simplu eu nu încalc regulile, eu le fac.

Ce ador:
- sa visez cu ochii deschisi
- sa fac chestii spontane
- sa fiu mereu ocupata
- sa ascult povestile de viatza ale prietenilor si sa le dau sfaturi cand sunt cerute
- sa ma distrez cat pot de mult
- sa ascult muzica non- stop
- sa ma plimb seara/noaptea pe strazi
- sa scotocesc prin rafturile magazinelor pana gasesc ceva ce imi place
- sa merg la Mec
- sa beau orice contine cofeina si neaparat zilnic
- un mix bun minimal-electro
- magazinele tip concept-store
- melodii triste cand e vremea urata
- cafenelele
- terasele de fitze
- sa fac lucrurile diferit
- inca sa copilaresc
- sa-mi fac planuri

Ce nu suport:
- prostul gust
- sa primesc flori
- sa fiu criticata fara argumente
- tigarile
- snobii
- prostia crunta
- zgarcenia
- oamenii care vorbesc dar nu spun nimic
- iarna
- muzica foarte comerciala
- lumanarile
- mancarea sanatoasa si verde
- neimplicarea/nepasarea
- imitatia
- oamenii falsi sau cu 2 fetze

- sa mi se promita ceva, iar apoi sa dispara promisiunea