Câteodată nu putem exprima în cuvinte ceea ce credem sau ceea ce simţim cu adevărat, vrem să spunem ceva, dar anumite lucruri ne opresc: nervii, timiditatea, ruşinea, frica de critică, emoţia, nesiguranţa.
Câteodată regretăm că nu ne-am exprimat cum doream, alteori ne bucurăm că nu am trecut prin frica de a nu fi respinşi sau de a primi un răspuns care sa nu ne convina. Aşa că mă gândeam, oare un simplu gest poate spune mai mult decât un şir de cuvinte ar putea exprima? Oare un gest ar putea înlocui gândurile noastre şi ne-ar ajuta să facem faţă mai multor situaţii dificile?Cam atât cu întrebările mele fundamentale…Voi ce parere aveţi?
3 comentarii:
oo sil:>:>:>
ai inceput si tu ku intrebarile existentziale:P
la mn e mai greu k ...nu mai termin:)))
nice post:*
De acord. Rusinea, timiditatea sunt adevarate obstacole. Cel putin in cazul meu, timiditatea e chiar o pain in the ass (please excuse my language :"> ). Tot incerc sa depasesc timiditatea, dar in majoritatea cazurilor, pacostea asta castiga :-<.
Daca mai pui in ecuatie si lipsa de self-esteem, te-ai ars.
Mereu cand vad persoane care au incredere in ele si sunt chiar apreciate pentru asta de cei din jur, apare tristul gand "why can't I be like that?", facandu-ma sa ma simt si patetica. Well...pot sa spun ca asta e un vis de-al meu..sa ajung sa am incredere in mine.
Imi plac postarile tale si cum gandesti. Sunt de acord cu multe din lucrurile pe care le'ai scris. Keep up the good work! :*
@pisoi: Ma bucur ca iti plac posturile, si eu am trecut prin faze: ,,why can't I be like that?" si inca trec, dar pot sa spun ca nu atat de des, pana la urma problema este in gastile prin care te invarti, daca te merita si sutn genul tau vei fii plina de incredere, daca nu, vei gasi cu siguranta un grup mai bun cu care sa te identifici:D
Trimiteți un comentariu