De multe ori mă gândesc la jocurile copilăriei, la cât de mult îmi plăceau, la cum inventam un joc nou, la zâmbetele prietenilor mei dupa ce rosteam îndemnul ,,Start”. Dar oare acum ce ne opreşte din joacă, după o anumită vârstă oamenii se mai joacă?
Da, ...dar acum e altfel. Eu una mă joc cu privirile trecătorilor, cu zâmbetul meu, mă joc cu hainele când fac o ţinută, mă joc cu minţile oamenilor când le dau o anecdotă sau când îi pun să-mi ghicească preferinţele.
Ne jucăm în pauze să ne omorâm timpul, ne jucăm într-o relaţie până ne hotărâm să facem din ea una serioasă. Sunt 1000 de jocuri nedescoperite, totul ţine de limita imaginaţiei, Let’s play.
Da, ...dar acum e altfel. Eu una mă joc cu privirile trecătorilor, cu zâmbetul meu, mă joc cu hainele când fac o ţinută, mă joc cu minţile oamenilor când le dau o anecdotă sau când îi pun să-mi ghicească preferinţele.
Ne jucăm în pauze să ne omorâm timpul, ne jucăm într-o relaţie până ne hotărâm să facem din ea una serioasă. Sunt 1000 de jocuri nedescoperite, totul ţine de limita imaginaţiei, Let’s play.
Un comentariu:
aa ce cute:X but still era mai simplu atunci...:)
Trimiteți un comentariu